sâmbătă, decembrie 21

83


singuratate, nu vroiam sa te mai vad vreodata
dar tu ma trimiti seara pe strazi, sa te mai simt o data.

nu stiu exact ce se intampla, nu as putea spune nici (de) cand se intampla, de ce se intampla, si, mai ales, cum pot sa opresc starea asta in care intru uneori, fara voia mea. cert e ca e vorba despre ceva de-a dreptul siret. nu da semne ca se apropie, nu anunta, nu spune "hei, la ora 03:14 o sa iti fac o vizita". vine, loveste si pleaca. nu stiu niciodata cat sta. sau ce ajuta ca sa scap. e diferit de fiecare data, cred, cu toate ca ideea e aceeasi. si-am mai scris despre treaba asta de o gramada de ori, si, cu toate ca vad ca nu ajuta cu nimic, o fac in continuare. si eram aia careia nu ii placea deloc sa se planga. si acum ma plang si plang de m-am saturat eu de mine. si sunt destui catalizatori ai "vizitatorului nepoftit". un cuplu fericit, o melodie, artificii, confetti, o imbratisare, cateva beri, o privire, un film, amintiri, poze. ce ma fac cu astea? ce ma fac cu mine?! ca am ajuns o epava am spus-o si o mai repet. pentru ca sunt constienta de asta. 


si sper, in puii mei, si sper prea mult. si ma agat, si vreau, si visez, si mi-e dor. mi-e dor sa strang pe cineva in brate si sa simt, si sa stiu ca suntem unul. sa respiram amandoi impreuna, ne amestecam. mi-e dor sa zambesc un zambet pe care sa-l simt zambetul meu pe bune, sa stiu ca nu o sa dispara de pe fata mea prea curand. sa imi simt ochii sclipind si inima zburdand. sa ma simt eu, asa cum stiu eu ca sunt. si ce e urat e ca apar si reapar tot felul de indivizi care se joaca cu mintea mea ametita, cu sufletul meu naiv si cu inima mea insingurata. si ce e de facut atunci? oricat as vrea, sperantele nu mi le pot opri, nu pot. si ma cert singura, ma lovesc cu aratatorul peste palme, ma scutur si imi spun ca nu e in regula ce fac. dar sunt incapatanata si nu ma pot stapani. 


si, cu toate astea, merg plangand noaptea pe strada. frumos traseu spre casa. ce farmec sa ma uit la stele daca nu ma pot bucura de ele impreuna cu cineva? ce rost mai are craciunul fara cineva la care sa ma gandesc in timp ce impodobesc bradul? da, viata e frumoasa, prietenii sunt minunati, soarele rasare in fiecare dimineata, exista copii care canta "merci e felul meu de-ati multumi" in auchan, batranei care merg pe strada tinandu-se de mana, rasete copioase, ciocolata, inghetata, ursi de plus, muzica...

siiii, totusi...de unde?!


sâmbătă, septembrie 14

82

fericire...

...hai sa discutam.
o sa te astept.
pentru ca stiu ca vei veni inapoi la mine. pentru ca mi-e bine cu tine si tie iti pasa de binele tuturor. pentru ca m-am saturat de zambetu-mi fals si de falsa mea stare de bine si tu stii asta. 
sa scap de sentimentul apasator de "nimic" si gandurile sa-mi pluteasca in liniste

miercuri, septembrie 11

81

asa, modeleaza-ma cum vrei tu, arunca in mine cu ideile tale, obliga-ma sa fac exact ce vrei tu. apoi sa nu te intrebi de ce nu ma pot descurca de una singura.
dar nu, nu o sa fie ca tine. refuz sa devin 'tu' atunci cand tu esti tot ce vreau sa nu devin. vreodata. refuz sa fiu papusa ta pe care o manevrezi cu atata...superioritate, raceala, nepasare...
pentru ca asta e...nu iti pasa de mine, de ce vreau, ce cred, ce gandesc, ce imi place, ce imi doresc, ce visez, ce sunt. fericirea mea iti e indiferenta.
dar mie imi pasa de fericirea mea. si o sa tin de ea cat pot, pentru ca ea imi sterge lacrimile cauzate de tine. o sa fac ca mine. si intr-o zi o sa-mi fie bine, fie ca o sa vezi asta sau nu.
traiesc pentru fericire, nu pentru bani! nu sunt ca tine si, doamne, imi doresc sa nu fiu niciodata.
o sa imi gasesc singura calea si o sa-mi fie bine.

duminică, septembrie 1

80

cand "acasa" nu e deloc ceea ce ar trebui sa fie
cand tot ce vreau este sa adorm in bratele unui "el"
cand dorul de afectiune innoada lucruri si inlacrimeaza ochi
cand tot ce fac este sa merg pierduta pe strazi
cand simt cum ma schimb, si nu neaparat in bine
cand vreau ceva mai bun pentru ziua de maine
ceva lipseste

nimeni nu m-a strans in brate ieri, cred c-am adunat vreo 300 de ieri...

duminică, august 18

79

apasator...
sentimentul ca nu mai ai sentimente.
de fapt...realizarea acestui lucru.
cred ca mi-am lasat sentimentele acolo, pe bordura, in ultimul 'te iubesc' pe care ti l-am spus. si nu l-ai auzit. nici nu trebuia- cred ca stiai asta. l-am scris cu un fir de iarba pe ciment. acolo au ramas toate sentimentele mele in momentul in care am inchis telefonul. mi-am sters ultimele lacrimi de iubire sincera si am plecat mai departe.
m-am mintit ca mi-e bine in bratele altcuiva. apoi am tot continuat sa caut ceea ce am avut o data. sau...sa caut... "ceva". am pierdut ideile pe care le aveam fata de relatii. m-am pierdut pe mine, cea care eram.
de aia e haos. sunt ca o nava care a deviat de la coordonatele initiale. m-am pierdut in marele ocean. daca eu nu ma pot gasi, cum m-ar putea salva "el-ul" la care sper?! trebuie sa imi recapat puterile, sa respir adanc, sa imi spun ca pot sa fac asta, apoi sa incep sa inot spre uscat.
epava. haos. neliniste. lacrimi. dorinte. ganduri. instabilitate.
degeaba caut alinare si afectiune in bratele, buzele, vorbele lor. atata timp cat plutesc pe ape necunoscute, singurul lucru pe care il fac este sa incalcesc si mai tare dezordinea din capul meu. si sa incep sa creez cate un mic scurtcircuit in capetele unora dintre ei.
si daca stiu, totusi, ca nu rezolv nimic cu alergarea asta oarba, de ce mai continui? de ce ma incapatanez sa cred ca asta e lucrul cel mai bun pe care l-as putea face? de ce nu ma pot opri?
pentru ca...in lipsa chestiei adevarate...artificialul este de multe ori acceptat. si cand nevoia de a ma simti din nou iubita devine prea mare, ma multumesc consolandu-ma cu un sarut necunoscut. nu stiu cat bine face pe termen lung...dar pe termen scurt imi este indeajuns...



luni, iulie 29

78

...ar fi fost doi ani azi.
cat de multe zile au trecut, si totusi, cat de putine.
ce e iubirea pana la urma, de ce apare si dispare?
sa-i explice ca inca mai are un gram de iubire,
sa-i demonstreze ca totusi exista fericire.
incet, in minte ii apar amintiri, secvente vechi se deruleaza,
se bucura doar cu ele, pentru moment, tace si viseaza.
stii ca ma umpli de fericire atunci cand inauntru ma simt gol.
nu arunca amintirile, gandeste-te la ce-o sa fie,
toate clipele petrecute fa-le sa reinvie. 

se pare ca ai un loc in inima mea si in capul meu si te incapatanezi sa ramai acolo... nu o sa ripostez si nu o sa te alung( pentru ca am incercat, dar in zadar). poate ca e vreuna din povestile alea despre care s-a scris. sau despre care ar trebui sa se scrie.

tu mai crezi in finaluri fericite? in stele cazatoare? in... treaba asta?


miercuri, iulie 24

77

postarea asta  a fost o minciuna. dar imi place sa ma mint uneori.
cred nu s-a terminat niciodata, de fapt... 

sâmbătă, iulie 13

76

asa incurcata cum sunt, 
totusi,

"sunt o briza de vara, sunt o pasare in zbor, sunt soarele, sunt marea, sunt eu."

joi, aprilie 4

75

sunt unele lucruri pe care as vrea sa ti le spun. dar nu o sa o fac.
silence is golden, cica.
si tacerea-i un raspuns.
aha. am inteles. am prins mesajul. o sa incerc.

marți, martie 26

74

imi place ca trebusoara asta chiar s-a adeverit.
acum tot ce astept e o schimbare. sunt doua lucruri care se pot intampla, unul rau si unul bun. ala bun e sa se intample ceva frumos din toata treaba asta. ala rau e, normal, sa sper degeaba si sa te trezesti intr-o zi ca te-ai saturat. "dar nu e trip, ca cica eu sunt optimist". asa ca...speranta nu se duce la culcare nici in seara asta:)

.pentru ca imi place sa visez.

luni, martie 4

73

vreau sa plec. departe de tot. 
vreau sa fiu alb SAU negru, m-am saturat de schimbarile astea majore de stare, acum imi iese optimismul pe nas si in secunda urmatoare ma pleostesc precum frisca pe o ciocolata calda si tot ce imi doresc este sa plang si sa mananc inghetata. 
" you are who you are when nobody's looking", cica. daca e asa, nu-i de bine. ca daca m-as uita la mine de afara acum, m-as intrista. unde imi e acum optimismul ala de ma sufoca de dimineata?
am nevoie de... nu stiu. nici nu stiu de ce am nevoie ca sa fiu pe un singur drum, nu pe cinspe mii. 
haosul ma defineste. si nu-i ok. 

sâmbătă, februarie 2

marți, ianuarie 22

71

sunt copil si sunt adult in acelasi timp.
mintea mi-e impartita in doua. pe o parte sta tot ceea ce e inocent si pe partea cealalta tot ce...nu.
sunt rasete si sunt sarutari
sunt curcubee si sunt kinkyceli
sunt joaca si sunt sex
sunt bomboane si sunt mangaieri
sunt inocenta si sunt chef
sunt copilarie si sunt placere 
sunt naivitate si sunt pacat
sunt copil cu nevoi speciale
sunt adult cu minte infantila
sunt piciorul stang si sanul drept
sunt nasul si sunt limba
sunt jocuri si sunt preludiu
sunt eu si...eu
si mi-e somn.